Arhiva Comunicate
COMUNICAT

Comunicat de presa 25.02.2011
(24.02.2011)

28 FEBRUARIE - ZIUA PROTECTIEI CIVILE DIN ROMÅNIA

Protectia civila isi are sorgintea legislativa in Decretul Regal nr. 468/28 februarie 1933, consfintit de Legea asupra organizarii natiunii si teritoriului pentru timp de razboi. Schimbarea ulterioara a notiunii de Protectia populatiei civile cu Aparare Pasiva s-a realizat imediat, prin Regulamentul apararii pasive contra atacurilor aeriene din 23.03.1933.
Infiintarea acestei institutii a izvorat din analiza campaniilor din Primul Razboi Mondial,
Beligerantii, apreciind efectul psihologic al bombardamentelor aeriene asupra populatiei civile din spatele frontului, nepregatita, neadapostita si neprotejata au hotarat ca aviatia sa fie adaptata pentru bombardarea marilor centre urbane si punctelor vitale. Armata germana a folosit cu violenta bombe incendiare de artilerie pentru distrugerea multor localitati din Moldova. Pe frontul din Romania s-au utilizat atat substante toxice de lupta la Marasesti (6-14 august 1917) si pe Valea Oituzului (8 august 1917), cat si arme biologice, in localitati rurale din partea de sud a Munteniei (17 septembrie1916).
Presiunile puternice exercitate de Puterile Centrale pe toate fronturile de lupta (obligatia de a lupta cu forte si mijloace inferioare) au reusit sa rupa rezistenta armatei romane, obligand-o sa se retraga, din aproape in aproape, pana in Moldova.
In aceste conditii critice s-a trecut in timp extrem de scurt la evacuarea a armatei si a partii sale sedentare, a populatiei civile si bunurilor materiale de valoare din Oltenia, Muntenia si Dobrogea, in Moldova. Numarul mare de refugiati, aglomeratia, lipsa facilitatilor medicale, mizeria si bolile au generat drame incomensurabile.
Trebuie mentionat totusi ca in perioada de neutralitate autoritatile romane au luat unele masuri de pregatire a populatiei civile, in scopul limitarii numarului victimelor in viitoarele atacuri din aer, insa mijloacele principale prin care face aceasta pregatire sunt doar organele de presa, radioul si diverse reviste, in care se comunica stiri despre atacurile din aer in taberele beligerantilor, unele sfaturi date de autoritati sub forma de ordonante. Nu sunt organizate insa forte si mijloace specializate pentru interventie si s-a mizat doar pe resursele pompierilor militari si civili, ale Societatii de Cruce Rosie si ale Societatii de Salvare.
Pe baza invatamintelor proprii cat si a celorlalte state, rezultate din campania 1917-1918 s-au stabilit bazele teoretice si practice ale organizarii si functionarii apararii pasive.
Spre deosebire de prima conflagratie mondiala, cand autoritatile de stat nu prevazusera si nu luasera nici o masura in legatura cu protectia populatiei civile, a valorilor materiale si culturale, pe timp de razboi, fiind nevoite sa intreprinda actiuni energice in raport cu evolutia luptelor purtate pe teritoriul national, cea de a doua conflagratie mondiala la care Romania a participat in cele doua campanii (22 iunie 1941 - 23 august 1944 impotriva URSS si 24 august 1944 - 12 mai 1945 impotriva Germaniei si Ungariei) a gasit Romania cu organizare a protectiei populatiei si a bunurilor materiale mai bine pusa la punct.
In cel de-al Doilea Razboi Mondial teritoriul romanesc a detinut tristul record de a fi fost bombardat succesiv de aviatia sovietica, engleza, americana, germana si ungara. In mod concret, primul atac al aviatiei americane asupra unui obiectiv din Europa a fost executat la 12 iunie 1942 asupra orasului Ploiesti, cu 12 bombardiere B-24.
Trecerea, in 1933, a sarcinilor de aparare pasiva de la MApN la MI s-a facut considerandu-se ca atunci era oportun ca MApN sa fie degrevat de acele atributii care, in conditiile date acestea trebuiau dimensionate la proportii de masa si asigurate cu personal care are legaturi directe cu populatia civila.
Desi Apararea Pasiva trece in 1936 la MApN, pana in octombrie 1943, pompierii continua sa pregateasca formatiuni militare de aparare pasiva, singurele forte militare calificate care duc actiuni pentru limitarea si lichidarea urmarilor atacurilor din aer.
Apararea pasiva in perioada 1933-1944, prin modul cum a fost conceputa si organizata in toate mediile sociale a constituit una din organizatiile paramilitare, cu larga adeziune in masele populare.
S-au intocmit planuri de aparare pasiva la nivel national, departamental, judetean, orasenesc si la unele intreprinderi importante.
Conceptia protectiei unei parti a populatiei din localitati a unor bunuri materiale de interes national prin evacuare, in alte zone si localitati mai putin expuse pericolului atacurilor din aer, a contribuit substantial la reducerea numarului de victime.
Deplasarea (evacuarea) unor categorii de salariati, bunuri materiale (sectii, ateliere, depozite de materii prime, de produse finite si alimente) s-a dovedit de asemenea o masura buna.
La nivel central, teritorial si local a fost conceput un sistem practic de asigurare a fondului de adapostire pentru aparatul de stat, institutii, lucratori, functionari, a populatiei civile, in raport cu importanta lor.
In urma atacurilor aeriene, cazarea, hranirea, ajutorul banesc, repararea micilor avarii si a distrugerilor sau inlesnirea reconstructiei caselor au fost masuri care au venit in sprijinul populatiei.
Initial apararea pasiva era un simplu serviciu in compunerea SMAAT. La 18 februarie 1943 serviciul a fost transformat in Comandamentul Apararii pasive.
La 15 septembrie 1948 prin Ordinul nr. 45082 al MStM se reinfiinteaza CAAT, un loctiitor fiind destinat pentru apararea pasiva.
La 02 septembrie 1950, prin Hotararea nr. 978 Consiliul de ministri a dispus infiintarea in cadrul MAI a Comandamentului Apararii Pasive a Teritoriului, iar MAN a emis Decretul 222/1950.
Ingerintele rusesti tot mai evidente dupa razboi au condus la schimbarea denumirii Apararii Pasive in ALA, prin Decretul nr. 24/17 ianuarie 1952 si organizarea sovietica a acestui sistem.
Disfunctionalitatile au impus adoptarea Legii Apararii Nationale nr. 14/1972 si a Decretului 544/1972 privind ALA.
Evolutia ulterioara a sistemului a determinat adoptarea L2/1979 privind apararea civila si Decretul nr. 430/1978 privind unele masuri de aparare civila (s-a schimbat denumirea din ALA in ApC).
Pana in 1990 tehnica de interventie rudimentara, organizarea stufoasa dupa principiul „fiecare localitate sa constituie cetate de munca, lupta si aparare”, pregatirea „multilaterala” a personalului, alaturi de programele de pregatire depasite si de conditiile paupere s-au constituit in frane serioase in evolutia protectiei civile.
Oportunitatea deschiderii si evolutiei sistemului national de protectie civila a venit, ca si in alte domenii social-economice din exterior, prin necesitatea respectarii unor prevederilor unor conventii si tratate internationale la care Romania era parte semnatara.
Astfel, in noua realitate economico-sociala si politica, obligatiile asumate de Romania in plan international prin intrarea in NATO si ulterior prin aderarea la UE au impus, la 1 ianuarie 2005, infiintarea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta prin reorganizarea Comandamentului Pompierilor Militari si Inspectoratul General de Protectie Civila.
Institutia constituita este reprezentata la nivel national de Inspectoratul General Pentru Situatii de Urgenta si unitatile subordonate si, in teritoriu, de Inspectoratele judetene pentru situatii de urgenta.
Desi sarbatorim 78 de ani de la intemeierea acestui serviciu comunitar, protectia civila mai are un drum lung de parcurs. Societatea, prin exploatarea iresponsabila a resurselor, prin evolutia tehnologiei si setea de afirmare, lanseaza zilnic provocari neasteptate, cu care autoritatile trebuie sa se confrunte.
O populatie bine pregatita va fi mai putin luata prin surprindere de un eveniment inopinat, va actiona cu mai multa precizie si promptitudine si va reveni mai repede la starea de normalitate. Oamenii sunt resursa cea mai de pret a unei tari si valoreaza mai mult decat terenul si bunurile materiale la un loc. Oamenii sunt cei care reconstruiesc teritoriul afectat si de aceea este important ca acestia sa se simta in siguranta. Informarea si executarea corecta a exercitiilor de protectie civila duce la reducerea starii de teama, nesiguranta si panica a oamenilor, in cazul unei situatii de urgenta si cresterea increderii si respectului fata de autoritati.
In concluzie, putem afirma ca indiferent de mijloacele si fortele avute la dispozitie, de-a lungul anilor, protectia civila si-a concentrat si va continua sa isi concentreze eforturile si resursele pentru a constientiza, instrui si apara populatia.

Apel unic de urgenţă
Ministerul Administratiei si Internelor
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă
Prefectura Suceava
Consiliul Judeţean Suceava
Inspectoratul judeţean de Poliţie Suceava
Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Suceava
FOTO

FOTO

FOTO

FOTO

<FOTO