Untitled Document

JUDEŢUL SUCEAVA – COORDONATE ISTORICO – GEOGRAFICE

    În tezaurul de cultură şi civilizaţie românească, numele cu rezonanţă de cronică al Sucevei se încorporează firesc si necesar, sporind temeiul frumuseţii morale şi al demnităţii poporului român.
    Oriunde v-ar purta paşii prin acest ţinut, din Calimani până la vadurile Siretului, privirile vor stărui asupra peisajului natural de o aleasa armonie, iar gândurile vor fi chemate să urmeze cu emoţie firul istoriei, atât de bogată aici în vestigii de o inestimabila valoare.
     Investigaţiile asupra culturilor materiale preistorice întreprinse în podişul Fălticeni au scos la lumină numeroase puncte locuite: Rădăşeni, Pleşesti, Ştirbăţ, Preuteşti, Dolhasca.
     Noi date despre civilizaţia existentă pe teritoriul judeţului au fost oferite prin descoperirile aşezărilor de la Tişăuti, Bosanci si, mai ales, Udeşti, unde dovezile arheologice confirmă că populaţia româneasca avea o viaţă economică si social-politica proprie, stabilă.
     Începând din secolul al X-lea, apar primele izvoare scrise – „Istoria” lui Nichetas Chomiates şi „Cronica rimată” a lui Ottokar de Stiria – ce confirmă existenţa unor formaţiuni feudale în nordul Moldovei, ceea ce demonstrează că, nu întâmplator, aici au fost plasate primele centre ale statului feudal independent Moldova – Baia, Siretul şi apoi Suceava.
     Faţă de prima atestare documentară din timpul domniei lui Petru Musat, Suceava, ca şi centru populat, este cu mult mai veche. Situat pe râul şi în centrul podişului cu acelaşi nume, la încrucişarea unor importante drumuri comerciale – „drumul Siretului”, „drumul Sucevei” si „drumul tătărâsc” – oraşul va cunoaşte apogeul strălucirii în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Din Suceava – centru principal al vieţii economice, politice si culturale al Moldovei medievale – s-au iniţiat acţiuni temerare în vederea realizării frontului comun antiotoman al ţărilor române. Din Suceava, marele voievod anunţa întregii Europe, la 24 ianuarie 1475, victoria sa în bătălia de la Vaslui. Şi tot în Suceava, Ştefan cel Mare l-a umilit pe cuceritorul Constantinopolului, Mahomed al II-lea, rezistând în Cetatea de Scaun asediului acestuia pe parcursul verii anului 1476.
     Urmaşii marelui domn al Moldovei, ce-şi doarme somnul de veci la Mănăstirea Putna, au continuat opera acestuia. În Suceava şi împrejurimi au fost ridicate, refăcute sau numai împodobite cu picturi exterioare binecunoscutele monumente de artă medievală de la Voronet, Mănăstirea Humorului, Moldoviţa, Arbore, Probota şi Baia. Din epoca agitată, marcată de prea desele războaie şi bătălii de la cumpăna veacurilor al XIV-lea şi al XV-lea, au rămas ctitoria Movileştilor de la Suceviţa şi Mănăstirea Dragomirna, al cărei lăcaş de cult marchează apariţia unui nou stil arhitectonic ce se va dezvolta pe parcursul secolului al XVII-lea.
     În epoca modernă, în condiţiile create de războiul ruso-turc din 1768-1774, încheiat cu pacea de la Kuciuc-Kainargi, Imperiul Habsburgic anexeaza partea de nord a Moldovei, zona denumită ulterior Bucovina.
     Politica imperială urmarea germanizarea provinciei si transformarea ei într-un „hinderland” subordonat complet economiei austriece. Poate de aceea, aici mai mult decât oriunde în altă parte, o particularitate a istoriei a fost afirmarea, în condiţiile vitrege ale dominaţiei străine, a unor personalităţi culturale care, prin întreaga lor activitate, au dovedit că Bucovina este o radacină perenă si viguroasă a românismului. Astfel că unirea cu patria mama de la 1918 s-a produs în mod natural si firesc.
     Cu o suprafata de 8553,5 kmp, actualul judeţ Suceava este a doua unitate administrativ-teritorială, ca marime, din ţară. Se învecinează la nord cu Ucraina, la vest cu judeţele Maramureş şi Bistriţa Năsăud, la sud cu judeţele Mureş, Harghita şi Neamţ, la sud-est cu judeţul Iaşi şi la est cu judeţul Botoşani.
Ca unităţi de relief mai importante se remarcă regiunea montană, integrata în lanţul Carpaţilor Orientali, Rodna, Rarău şi Giumalău- şi regiunea de podiş care coboară, prin Obcinile împădurite ale Bucovinei spre văile Moldovei, Sucevei şi Siretului, care alături de Bistriţa, sunt cele mai importante cursuri de apă din zonă. Aurul verde, pădurile, ocupă peste 52% din suprafaţa judeţului, constituindu-se în cel mai întins si bogat fond forestier al ţării, reprezentând o pondere de peste 7% din întregul potenţial silvic al României. Cele mai raspândite specii sunt molidul, bradul şi fagul. Pădurile găzduiesc o faună bogată, remarcându-se îndeosebi cerbul carpatin, ursul brun, mistreţul şi cocoşul de munte.  
     Având o populaţie de circa 735 mii locuitori, cu o densitate medie de 83 locuitori/kmp, judeţul Suceava are în componenţă 5 municipii (Suceava, Rădăuţi, Fălticeni, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei), 11 oraşe (Gura Humorului, Siret, Solca, Vicovu de Sus, Milişăuti, Cajvana, Salcea, Frasin, Liteni, Dolhasca şi Broşteni) şi 98 de comune.

Apel unic de urgenţă
Ministerul Administratiei si Internelor
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă
Prefectura Suceava
Consiliul Judeţean Suceava
Inspectoratul judeţean de Poliţie Suceava
Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Suceava
FOTO

FOTO

FOTO

FOTO

<FOTO